Document de prezentare emis de Biroul European de Mediu

decembrie 2007

       

 

SUGESTII PENTRU DEPASIREA LIMITARII
PIB-ULUI (INDICATOR DE DEZVOLTARE)

DECEMBRIE 2007

 

Introducere

Acest document a fost conceput in realitate ca baza a Seminarului Biroului European de Mediu (EEB) privind „Trecerea in revista a Strategiei de Dezvoltare Durabile a UE (EU SDS)” in data de 16-17 Noiembrie 2007. Aceasta versiune finala a fost realizata dupa eveniment, si cuprinde totodata si anumite modificari datorate discutiilor purtate la seminar. Obiectivul documentului este de a informa membrii si participantii la seminar in privinta anumitor indicatori selectati, argumentele lor pro si contra si potentialul lor in utilizarea lor drept instrumente de masurare/evaluare a bunastarii sau a durabilitatii. Nu are scopul de a prezenta o concluzie privind indicatorii specifici, ci mai degraba de a fi un instrument de informare si un document-baza de discutie.
Comisia Europeana si alti participanti au initiat o dezbatere la nivel inalt cu tema „de partea cealalta a PIB-ului”si au tinut o conferinta pe 19-20 Noiembrie. Comisia vrea sa stie cum se poate evalua cel mai bine progresul si cum diferiti indici ar putea fi integrati in procesul de luare a deciziilor si in dezbaterile publice. Aceasta este o dezbatere noua, remarcabila dar dificila pentru ecologisti. Inca din anii 1970, Organizatiile Non-Guvernamentale au recomandat ca PIB-ul (Produsul Intern Brut) sa fie principalul indicator al progresului. PIB-ul ramane de necontestat in discutiile zilnice privind progresul societatii; industria in special „s-a agatat” de acesta pentru a evalua politici si reforme economice de succes. Deci, suntem noi indusi in eroare? Cu siguranta poate fi PIB- ul o masura acceptabila a progresului daca dezvoltarea economiei distruge mediul si scade calitatea vietii? Daca, in mod serios, luam in considerare dezvoltarea durabila, trebuie cel putin sa completam PIB-ul cu semnale puternice privind progresul sau declinul bazei noastre de resurse naturale, calitatea vietilor noastre si corectitudinea in societate. Aceste semnale trebuie sa fie usor de inteles si sa fie in legatura cu problemele respective. EEB urmareste aceasta discutie si isi exprima propria sa replica. Ce probleme sunt in joc si care ar putea fi cel mai bun indicator „de partea cealalta” a PIB-ului?

 

Urmatoarele pagini contin o discutie privind meritele si deficientele PIB-ului ca mod de evaluare a bunastarii sociale. De asemenea mai este prezentat si un rezumat al indicatorilor selectati si argumentele lor pro si contra; precum si cateva sugestii pentru viitor. 

 

De ce PIB?

Produsul Intern Brut (PIB) este un indicator standard utilizat in evaluarea performantei economice a unei tari si adesea este utilizat ca indicator al bunastarii. PIB-ul unei tari este definit ca fiind valoarea de piata a tuturor marfurilor si serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unui stat intr-o anumita perioada de timp[1] (Tabel 1). PIB-ul este egal cu suma cheltuielilor pentru consum, pentru investitii si a cheltuielilor statului plus valoarea cheltuielilor din export din care se scad cheltuielile pentru import[2]. PIB-ul este folosit pe scara larga si majoritatea tarilor ofera informatii regulate a PIB-ului lor.

Dar PIB-ul nu a fost utilizat niciodata cu intentia de a evalua bunastarea. Principala sa deficienta este ca nu poate face diferenta dintre costuri si castiguri, activitati productive si activitati distructive, practici sau activitati durabile si nedurabile. De exemplu, PIB-ul percepe poluarea si epuizarea resurselor naturale ca pe un castig economic, in timp ce activitatile sociale precum grija pentru batrani si copii nu conteaza deloc. Dezastrele naturale si cele provocate de oameni, crimele si accidentele, sunt percepute ca fiind contribuabili pozitivi ai PIB-ului din cauza ca toate acestea genereaza productia, dar nu fac parte din bunastarea societatii. PIB-ul nu este „adaptat” sa tina evidenta daunelor care rezulta din emisiile industriale, casnice si ale vehicolelor, sau din depozitarea deseurilor. In schimb, se presupune ca toate tranzactiile monetare se adauga bunastarii sociale. Dar nu se poate presupune ca lucrurile se imbunatatesc numai datorita faptului ca se cheltuiesc mai multi bani.

De obicei indicatorii traseaza progresul catre tinte pre-stabilite, care pot fi evaluate de indicatori de incredere si usor de inteles folosind informatii accesibile. Strategia de Dezvoltare Durabila a UE este tinta de atins a Uniunii si are rolul de a guverna toate politicile si activitatile sale.[3] Deci este PIB-ul cel mai bun mod de a evalua dezvoltarea durabila, prosperitatea economica, echitatea si coeziunea sociala si protectia mediului?
Probabil ca nu. Dar PIB-ul continua sa tina cheia deciziilor politice, astfel, politicienii adesea favorizeaza politici care prezic o marire a PIB-ului. De exemplu, Strategia UE de la Lisabona privind cresterea economica si angajarile, accentueaza nevoia de a mari investitiile in domeniul cercetarii si dezvoltarii, macar pana la 3% din PIB.[4] Astfel, avem nevoie sa gasim anumiti indicatori complementari care pot sa capteze cat mai bine bunastarea natiunii, reflectand cele trei dimensiuni de dezvoltare durabila: sociala, de mediu si economia.

 

 

Tabel 1: Definitii
PIB-ul

  • Valoarea de piata a tuturor bunurilor si serviciilor produse in toate ramurile economiei in interiorul unui stat in decurs de un an.

www.dlhoffman.com/publiclibrary/factbook96/wfb-note.htm

  • Valoarea pe piata a productiei unei tari se datoreaza factorilor de productie prezenti pe teritoriul tarii respective.
  • O evaluare a performantei economice a economiei. Este reprezentata de valoarea pe piata a tuturor bunurilor si serviciilor produse pe teritoriul unei tari.

oregonstate.edu/instruct/anth370/gloss.htm

  • Valoarea tuturor bunurilor si serviciilor produse intr-un interval de timp, cum ar fi un sfert de an.
  • www.ontariobudget.ca/english/glossary.html

    • Productia finala totala a tuturor bunurilor si serviciilor produse pe teritoriul unei tari de catre rezidentii si non- rezidentii tarii respective.
    • Produsul intern brut este un instrument de evaluare a marimii economiei a unei anumite tari. Reprezinta valoarea totala a tuturor bunurilor si serviciilor produse dintr-o tara intr-o anumita perioada de timp (de obicei se calculeaza pe un an).

    Sursa: „Gross Domestic Product” at Wikipedia, the Free Encyclopedia

     

    Bunastarea sociala

     Anumite lucruri inseamna bunastare sociala pentru oameni. Ea poate insemna: a fi fericit, a avea o viata buna, impliniri, prosperitate, a fi sanatos, a putea avea un mod de viata sanatos, „bunsatare” mentala si fizica, a putea atinge obiectivele si tintele propuse, etc. Este strans legata de accesul la servicii de sanatate si serviciile sociale, accesul la educatie, accesul la un servici demn, bine platit; dreptate, drepturi la un mediu curat si sanatos, justitie echilibrata si corecta, respectul pentru drepturile oamenilor si participarea si implicarea in problemele/procesele comunitatii, etc.

    http://www.nacn.org/health/baseline_report/health_and_social_wellbeing.htm
    http://onlinedictionary.datasegment.com/word/well-being

     

     

     

    Eforturi spre de „a trece de partea cealalta a indicatorului PIB”

    Indicatorii care evalueaza dezvoltarea economica pot fi impartiti in trei categorii principale[5].
    Astfel sunt: indicatori care „regleaza” PIB-ul, indicatori care „inlocuiesc” PIB-ul si indicatori care „suplimenteaza”PIB-ul. Prima grupa de indicatori foloseste PIB-ul ca baza dar il regleaza in raport cu factorii de mediu si sociali monetizati. Indicatorii care „inlocuiesc” PIB-ul evalueaza de asemenea bunastarea folosind variable cum ar fi folosirea durabila a resurselor, dezvoltarea sociala. A treia grupa completeaza PIB-ul cu informatii de mediu si sociale. Pentru exemple, tabelul 2.

    Merita mentionat faptul ca exista o diferenta intre indicatorii de evaluare, indicatorii de raportare, indicatorii de analiza, indicatorii de dezvoltare a politicii si indicatorii pentru presa si public. De aceea, cu toate ca anumiti indicatori nu sunt instrumente de evaluare destul de eficiente, ei pot, totusi, sa fie utilizati drept instrumente excelente de comunicare sau de participare a publicului. Alti indicatori pot fi eficienti in luarea deciziilor politice dar nu prea potriviti in analize etc. Analiza critica a unui instrument nu trebuie transferata de la un nivel la altul pentru ca analizele critice difera[6]. Argumentele pentru si contra oferite mai jos, se refera in general la indicatori ca instrumente de evaluare.

     

     

    Tabelul 2: Exemple

    Indicatori care „regleaza” PIB-ul:

    • Evaluarea prosperitatii economice
    • Prosperitate economica durabila
    • Indicatorul progresului adevarat
    • Produsul Intern Brut Verde sau Evidenta nationala verde
    • Indicatorul de economii reale

    Indicatori care „inlocuiesc” PIB-ul:

    • Indexul de dezvoltare umana
    • Amprenta ecologica
    • Indexul de fericire al planetei
    • Indexul de durabilitate al mediului

    Indicatori care „suplimenteaza” PIB-ul:

    • ‘Contabilitate satelit’ stabilita din informatiile economice si de mediu pentru a completa informatiile PIB-ului
    • Indicatori de dezvoltare durabila

     

    In 1934 Simon Kuznets, un specialist in domeniul PIB-ului a fost printre primii care a atras atentia ca PIB-ul nu este cel mai bun mod de a evalua prosperitatea unei natiunii. Chiar de atunci, cautarea altor indicatori care sa capteze si sa evalueze bunastarea, dimensiunile sociale si de mediu, continua.
     
    Indexul „Evaluarea prosperitatii economice”, expus de Nordhaus si Tobin in anii 1970, se bazeaza pe cifrele PIB-ului (in realitate Produsul National Brut)[7], si este ajustat pentru a include statutul economiei „subterane” si deductiile cum ar fi degradarea resurselor naturale. Dar Evaluarea prosperitatii economice nu se ocupa cu reflectarea schimbarilor privind calitatea mediului, schimbarile privind baza resursei naturale sau nedreptatile consumului personal.

    „Indexul de prosperitate economica durabila”, expus de Dally si Cobb in anii 1980, foloseste aceleasi informatii referitoare la consum pe care le foloseste PIB-ul, dar este diferit in privinta inegalitatii distribuirii venitului si a costurile crimelor si evaluarea mediului cum ar fi epuizarea resurselor neregenerabile, pierderea terenurilor agricole datorita eroziunii solului si urbanizarii, poluarea apei si incalzirea globala.
    O principala deficienta a acestui index este faptul ca se bazeaza pe informatii care nu sunt disponibile imediat in tarile in curs de dezvoltare, de exemplu cele privind modificarile anuale ale poluarii aerului si apei. Dar principala sa realizare este ca demonstreaza faptul ca cresterea PIB-ului nu mareste bunastarea societatii.

    „Indicatorul progresului adevarat” este o varianta a Indexului de prosperitate economica durabila, expus in anii 1990 de catre un cetatean american; redefinirea progresului utilizeaza o metodologie diferita de cea utilizata de Indexul de prosperitate economica durabila. Amandoi indicatori sunt sisteme ‘verzi’ de evaluare a PIB-ului. Indicatorul progresului adevarat este folosit ca un indicator alternativ al PIB-ului si foloseste aceleasi informatii pe care le foloseste PIB-ul, si care sunt ajustate sa reflecte distribuirea venitului si costurile sociale ale nedreptatii. Costurile defensive, degradarea si epuizarea resurselor naturale pentru generatiile existente si viitoare, sunt scazute. Aplicatiile efectuate de acest indicator au demonstrat ca in timp, cresterea PIB-ul ar putea fi legata de reducerea bunastarii societatii. Indicatorul „se clatina” in pozitia sa de evaluator al prosperitatii economice durabile si in fundamentele sale teoretice, componentele sale si metodele de calcul. Se cunoaste ca este contradictoriu in alegerea componentelor care contribuie la prosperitatea economica sau dezvoltare durabila. Insa anumite metode de calcul ale acestuia sunt folosite: estimarea epuizarii resurselor neregenerabile, costul cumulativ al distrugerilor pe termen lung din mediu, ajustarea nedreptatii venitului personal si reducerea cheltuielilor defensive. Aceste deficiente sunt „atacate” si ultimul PIB (2006) deja foloseste metodologie actualizata.[8]

      
    „Indexul de dezvoltare umana” combina trei indicatori: longevitatea, cunoasterea si standardul de viata. Pentru a masura primul indicator, Indexul de dezvoltare umana utilizeaza media de viata la cifrele privind nasterea. Pentru cunoastere, utilizeaza stiinta de carte si castigurile anilor de studiu din scoala. In privinta standardului de viata, acesta utilizeaza PIB-ul pe persoana, ajustat la distributia achizitionarii. Expus in anii 1990 de catre Amartya Sen si Mahbud ul Had, a fost folosit inca de atunci de catre Programele de Dezvoltare a NU.
    Acest indicator reflecta bunastarea societatii mult mai bine decat multi alti indicatori. Dar el nu refelcta degradarea sau disproportiile de mediu din interiorul tarilor si dintre sexe, si depinde de informatii care nu prea sunt disponibile mereu, in particular in tarile cu venit mic, (de exemplu media de varsta, stiinta de carte si educatia). Acest indicator este de asemenea inutil ca indicator de dezvoltare: daca exista o relatie majora si pozitiva intre acest indicator si oricare dintre componentele sale, aceasta ofera putine amanunte ale nivelelor de dezvoltare din interiorul unei tari.[9]

    „Amprenta ecologica” a fost expusa de WWF si the Global Footprint Network. Acest indicator evalueaza folosirea si supra-exploatarea resurselor naturale cum ar fi padurile si iazurile, iarba si ogoarele. Acesta compara capacitatea planetei de a „cara, a duce” cu consumul uman. Unitatea de masura este „hectarul global”. In timp ce 1.8 hectare globale de persoana sunt disponibile in lume, fiecare european foloseste 4.9 hectare globale si Nord Americanii de doua ori cat europenii. „Amprenta” unei tari poate fi mult mai mare decat bio-capacitatea ei pentru ca Amprenta acesteia reflecta consumul tarii si impactul mediului la nivel global. De exemplu, o plantatie de banane Chiquita din Costa Rica nu contribuie la realizarea amprentei din Costa Rica, ci in tarile unde sunt consumate bananele. Calculele nationale ale „amprentei” sunt sisteme de calcul ecologice care calculeaza „amprenta” ecologica a unei tari si bio-capacitatea ei. O tara are o „rezerva ecologica” daca „amprenta” ei submineaza capacitatea ei biologica. In caz ca acest lucru nu se intampla, tara se asteapta la prea multe din punct de vedere ecologic. Revizuirea metodelor de evaluare a „amprenta” ecologice se va termina in 2008. O posibila piedica este faptul ca aceasta nu calculeaza bunastarea in termenii nedreptatii distributiei venitului sau alti factori precum nivelele serviciului, sanatatatii si educatiei. Alta deficienta posibila este din perspectiva mediului. Impactul energiei nucleare asupra mediului nu poate fi transformat usor in „amprenta” ecologica masurabila, deci costurile acestea nu sunt obligatoriu incluse in calcularea „amprentei”.

    Banca Mondiala foloseste „Indicatorul de economii reale” pentru a estima durabilitatea nationala. Acesta coreleaza anumite valori cu cifrele PIB-ului. Cheltuielile pe epuizarea resurselor naturale, poluare si imprumturile straine nete sunt scazute, in timp ce cheltuielie pentru educatie sunt adunate. Banca foloseste aceste cifre pentru majoritatea tarilor, si le prezinta ca fiind un procentaj al Venitului brut national. Acest indicator a fost criticat pentru tratamentul sau dubios privind socurilor exogene si cresterea populatiei, un mod inadecvat de a calcula deprecierea capitalului natural cauzat de extragerea resurselor, si un calcul inadecvat privind poluarea mediului. De exemplu, in estimarea costului epuizarii resurselor naturale se „agata” de cifre dubioase, si daunele provocate de poluantii locali si de cei ai aerului nu sunt luate in calcul. Folosirea de informatii ale PIB-ului ca punct de plecarea a fost ,de asemenea, criticata de teama justificarii cresterii PIB-ului/cresterii economice ca principalul mod de a masura progresul si dezvoltarea. Dar unii vad in utilizarea Indicatorului de economii reale un inceput eficace in masurarea durabilitatii, avand ca scop progresul in viitor.

    Noile Fundatii Economice au introdus „Indexul de fericire al planetei” in 2006. Acesta arata modul in care se poate ajunge la o bunastare umana eficienta si ecologica. Este chipurile primul index care combina impactul uman cu bunastarea umana. Acest index se calculeaza impartind „anii de viata fericiti” la „amprenta de carbon” si reglarea ecuatiei prin adaugarea a  doua constante de ambele parti ale ecuatiei. „Anii de viata fericiti” foloseste informatii din
    media de viata, satisfactia vietii (estimata din raspunsurile la intrebarea „luand toate lucrurile in consideratie, cat de multumit sunteti de viata dvs. per total in zilele acestea?”), si „amprenta” ecologica. Acest index s-a schimbat oarecum in anul acesta, a transformat zone acoperite de paduri si hectare globale in productie de alimente. „Amprenta” ecologica a fiecarei tari a fost redusa, de asemenea, la amprenta carbon, adaugand o trime din amprenta de la energia nucleara drept costuri suplimentare. Deci,  Indexul de fericire al planetei din 2007 nu poate fi comparat direct cu cel de anul trecut. Indexul European de fericire al planetei pe o perioada de 40 de ani arata ca Europa a devenit mai putin eficienta in transformarea utilizarii resurselor in bunastare. Tarile scandinave sunt cele mai eficiente si ating cea mai mare bunastare a Europei la un pret destul de mic. Tarile cu piete puternice, sunt mai putin eficiente conform acestui index. Principala concluzie politica este ca oamenii ar trebui sa nu se teama sa reduca cererea pentru ca ei pot sa aiba un trai satisfacator indiferent de nivelele de consum.

    Natiunile Unite au propus in 1993 ca toate tarile sa aiba „Contabilitate satelit”, care sa se bazeze pe contabilitatea de mediu si economica integrata, pentru a completa contabilitatea clasica nationala de informatii. Contabilitatea nationala de informatii este alcatuita din seturi integrate de conturi macroeconomice care sunt dezvoltate pe baza unor concepte, definitii, clasificari si reguli de contabilitate acceptate pe plan international. Contabilitatea de informatii nationale este adesea folosita in analiza economica si in luarea deciziilor. Aceste informatii sunt in general disponibile, consecvente si regulate. Contabilitatea mediului poate ajuta la monitorizarea si rationarea comorilor noastre naturale. De exemplu, aceasta poate fi utilizata ca instrument in analiza legaturii dintre modelele noastre de consum si de productie precum si in analiza degradarii reurselor naturale. Agentia de Mediu Europeana si altii, lucreaza la aceasta si la coordonarea selectiei contabilitatii de mediu in statele membre ale UE in diferite sectoare.

     

    Ce indicator sa alegem?

    Dupa cum s-s putut observa, fiecare indicator are si puncte forte si puncte slabe, si se fac eforturi pentru a-i imbunatatii pe unii dintre ei. Provocarea este de a gasi un indicator care sa indeplineasca cerintele politicienilor si care sa imbunatateasca modul in care de obicei evaluam/masuram progresul, sa incorporeze dimensiunile variate ale dezvoltarii durabile. Avem cumva nevoie de cativa indicatori care impreuna sa reprezinte dimensiunile sociale, de mediu si economice, sau avem nevoie de un singur indicator complex? Cu toate ca PIB-ul masoara dezvoltarea economica, nu este un indicator destul de bun in ceea ce priveste dezvoltarea durabila. Cel de-al saselea Program de Mediu al Comisiei remarca faptul ca factorii de stabilire a politicii au nevoie de un indicator care sa masoare progresul, sanatatea si bunastarea pentru a incorpora costurile si castigurile sociale si de mediu. Potrivit Strategiei de Dezvoltare Durabila: „sa fie cuprinzatori si sa acopere pe deplin complexitatea dezvoltarii durabile, ei trebuie sa fie dezvoltati la un anumit nivel al detaliului pentru a asigura o evaluare exacta a situatiei privind fiecare provocare.” Aceste provocari sunt: schimbarile climei si energia curata, transport durabil, consumul si productia, conservarea si managementul resurselor umane, sanatatea publica, integrarea sociala, dermografia si migratia, saracia globala si provocarile pentru a ajunge la o dezvoltare durabila.

     

    Discutie:

    In timpul continuarii discutiei am presupus ca fiecare persoana care apartine unei asociatii de mediu este de acord asupra faptului ca concentrarea asupra PIB-ului nu ajuta la evaluarea sau promovarea (din punct de vedere al mediului) dezvoltarii durabile. De asemenea, acele politici care sunt cu precadere conduse de dorinta de a mari PIB-ul pot fi daunatoare pentru mediu.

    Incepand cu acel punct de vedere, in ceea ce ne priveste, principalele intrebari pentru discutie sunt:

    1. Cat de important este sa eliminam sau sa completam PIB-ul drept indicator principal in dezvoltarea economiei?
    2. Exista vreo alternativa disponibila viabila care poate sa ofere in acelasi timp destule informatii sigure si sa fie un semnal puternic in calauzirea in alegerile politice?
    3. Este raspunsul la a doua intrebare Nu, exista vreo combinatie de alternative care impreuna sa poate sa fie destul de puternice precum este indicatorul PIB, in timp ce poate fi folositor in stimularea comunicarii si politicii?
    4. Exista exemple concrete, cu rezultate satisfacatoare, tari care au introdus, in loc sa alature PIB-ului, unul sau mai multi indicatori de dezvoltare cu un ridicat profil public sau politic?
    5. Cum se poate face schimbarea, cine trebuie mobilizat, cine sa fie partenerii nostrii?
    6. Ce rol poate avea UE intr-un astfel de proces?

     

    O sugestie pentru inceput:

    Noi am sugerat seminarului sa se concentreze asupra urmatorilor indicatori care pot fi adaugati PIB-ului: Indicatorul de progres adevarat, Indicatorul de dezvoltare umana, si Contabilitatea satelit. In ceea ce-i priveste pe primii doi indicatori, criticile privind evaluarea deficientelor epiuzarii resurselor naturale sunt valide. In ciuda acestor critici, indicatorii de mai sus pot cel mai bine sa capteze dimensiunile de/sau de mediu ale dezvoltarii durabile, ei sunt folositi de ceva timp si metodologiile lor sunt in mod constant imbunatatite si actualizate. De asemenea, ei poseda informatii care pot destul de usor sa atraga atentia politicienilor – cum ar fi nedreptatea distribuirii venitului, educatia (cunoasterea), munca voluntara si degradarea resurselor naturale si cum bazele noastre de resurse naturale se schimba in relatia lor cu intrebuintarea umana. Astfel ei pot fi cei mai buni potentiali indicatori ai PIB-ului, cuprinzand cele trei dimensiuni ale dezvoltarii durabile mult mai bine decat o poate face PIB-ul de unul singur, sau alti indicatori despre care s-a discutat in acest document.

    In esenta, acesti indicatori pot fi grupati in urmatoarea maniera complementara, pentru a cuprinde cele trei dimensiuni ale Strategiei de dezvoltare durabila. Posibilile combinatii sunt prezentate mai jos:

    • Indicatorul de progres adevarat + PIB: Indicatorul de progres adevarat cuprinde dimensiunile sociale si de mediu, astfel impreuna cu PIB-ul, poate sa formeze cele trei dimensiuni ale Strategiei de dezvoltare durabila

     

    • Indexul de dezvoltare umana + PIB + Contabilitatea satelit a mediului: Indexul de dezvoltare umana se ocupa in principal de dimensiunea sociala, astfel, o componenta de mediu ar trebui sa fie inclusa daca se doreste utilizarea acestui indicator in complementarea PIB-ului. Un alt posibil indicator aditional ar putea fi Contabilitatea satelit a mediului care cuprinde contabilitatea de mediu. Pe de alta parte Contabilitatea satelit daca se bazeaza pe un sistem de aspecte sociale si de mediu ale activitatilor umane si bunastarea, ar putea fi folosita numai in combinatie cu PIB-ul.

    Deci:

    • Contabilitatea satelit care descrie aspectele sociale si de mediu ale activitatilor umane + PIB

     

    Cu toate ca indicatorii „Amprenta ecologica” si „Indexul de fericire a planetei” ar putea fi folositi ca instrumente de comunicare pentru a starni constiinta publica si interesul, ei sunt mult mai dificil sa fie „vanduti” politicienilor. Un singur indicator in totalitatea sa ar putea, de asemenea, sa aiba un efect similar de marginalizare a informatiilor importante necesare luarii deciziilor politice, dupa cum se poate vedea in baza de date a PIB-ului. Astfel, in loc sa inlocuim PIB-ul, mai degraba ar trebui sa ne concentram in suplimentarea acestuia cu alti indicatori astfel incat cele trei dimensiuni ale Strategiei de dezvoltare durabila sa fie cuprinse in totalitate.

     

    Concluziile la care s-au ajuns in cadrul atelierului EEB dupa seminar:

    • Un sprijin general acordat initiativei Comisiei in „trecerea de cealalta parte”a indicatorului PIB
    • Un sprijin general pentru a misca constiinta publica in privinta deficientelor PIB-ului ca evaluator al bunastarii
    • Accentuarea ideii ca trebuie cautat un indicator suplimentar pentru PIB si nu este necesara inlocuirea PIB-ului
    • Atentia nu trebuie sa fie numai asupra unui singur indicator ci asupra unei combinatii de indicatori care sa poata sa reflecte mai bine componentele sociale si de mediu
    • S-a demonstrat ca nu exista un indicator perfect, dar exista multi alti indicatori disponibili
    • Principala cauza a inertiei a fost lipsa de vointa politica in a merge mai departe  cu indicatori suplimentari potriviti pentru PIB
    • S-a decis ca noi sa incercam sa identificam indicatori potriviti la un nivel adecvat, care sa transmita mai bine mesajele dorite si care sa fie relevante in luarea deciziilor politice
    • Avem nevoie sa fim flexibili in alegerile noastre privind indicatorii folositi in  comunicarea cu publicul – indicatori relevanti pentru public relevant
    • Exista o necesitate de a implica comunitatea actionara in aceasta discutie – trebuie sa ne concentram asupra acestora.

     

                                                                                  Ne puteti scrie la:
                                                                                  Pendo.maro@eeb.org     

    [3] Consiliul Uniunii Europene. Renewed EU Sustainable Development Strategy, No. 10117/06. Bruxelles, 9 June 2006, Article 1, page 2.

    [4] In 2000, Consiliul European de la Lisabona a stabilit o strategie de 10 ani pentru a face din Europa „cea mai competitiva economie din lume  bazata pe cunoastere, capabila de crestere economica cu mai multe si mai bune job-uri si o mai mare coeziune sociala” pana in 2010.

    [5] Gossens, Y., Makipa A. And Wuppertal Institute. 2007. Policy Department Economic and Scientific Policy. Alternative progress indicators to Gross Domenstic Product as a means towards sustainable developments, October.

    [6] Patrick Ten Brinck, (IEEP), November5, 2007.

    [7] Principala diferenta dintre PIB si PNB este aceea ca PIB-ul evalueaza toata productia din interiorul granitelor unei tari, indiferent de cine lucreaza in tara respectiva; PNB-ul evalueaza productia cetatenilor unei tari, indiferent de locul unde acestia muncesc.

    << Acasa >>

    Copyright© 2002 - 2006, Asociatia Grupul Ecologic de Colaborare GEC Bucovina